«Mano a mano» (Flores/Gardel&Razzano),
une chanson écrite en 1925,
chantée live par Constant,
82 ans plus tard...
I made this MySpace Music Player at MyFlashFetish .com.
Constant chante Brassens :
1. Le gorille
2. Bietul Martin («Pauvre Martin», version roumaine de Romulus Vulpesco)
3. S'faire enculer
Check out this MySpace MP3 Player !
CONSTANT :
-Lauréat 2006 du Festival National de la Musique Folk «Om Bun» (Bucarest, Roumanie).
-Lauréat 2006 du Festival National de la Musique Folk «Prima Iubire» (Reghin, Roumanie).
-Lauréat 2006 du Festival National du Folk et de la Ballade «Poarta Sarutului» (Târgu-Jiu, Roumanie).
-Lauréat 2006 du «Festival des Châtaignes» (Ploiesti, Roumanie).
-Lauréat 1999 du concours international «Song Expo» (Pays-Bas) dans la catégorie «chanson».
-Lauréat 1994 du concours national «Ontario Pop», organisé par la Société Radio-Canada au Centre National des Arts (Ottawa, Canada).
-Finaliste de l’édition 1997 du concours «Ma Première Place des arts» (Montréal, Canada).
-Récipiendaire d'une mention spéciale du jury pour la qualité poétique des chansons présentées dans le cadre de l’édition 1997 du concours international «Festival en chanson de Petite-Vallée» (Gaspésie, Québec).
-Boursier 1997 du Conseil des Arts et des Lettres du Québec pour la qualité des chansons composées sur les vers de Mircea Dinesco (avec l’assentiment du poète).
«(…) il cause, le Constant, et drôlement bien, en plus ! (…) un artiste qui bourlingue depuis 8 ou 9 ans de salle de spectacle en concours de la chanson, un artiste dit de la relève, une plume alerte, allumée, riche à faire pâlir les académiciens, des mots tendres, des mots neufs, des figures de style à profusion, des tournures modernes brodées sur les anciennes… Écoutez, plutôt : ‘Tes dents sont une dentelle dans le fruit fendu de ta bouche, dont les bruits mûrs ne tombent jamais dans l’oreillette d’un c--ur sourd.’ Ils sont beaux et vertigineux, les mots de Constant. Sa voix est chaude, son chant rappelle un certain style (…) qui se manifeste, de temps en temps, lorsque le vrai talent existe. Et du talent, il en faut, pour chanter -- et très bien -- des textes, une poésie élevés, des mots que l’on ne rencontre pas à tous les coins de rue, mais à la table de l’intelligence et du raffinement. Et tout ça, avec une sacrée dose de culot ! (…) C’est pour ceux qui ne se contentent pas d’entendre, mais qui savent et qui veulent écouter.»
Richard Massicotte, La grande traversée, Société Radio-Canada, le 19 mai 2001
«L’auteur-compositeur et interprète Léonard Constant est probablement le secret le mieux gardé de la chanson d’expression française au pays; mais cela ne saurait durer. (…) Il éblouit par la qualité littéraire de ses chansons (…), qui tiennent à la fois de l’ironie la plus grinçante et du romantisme le plus ardent. (…) Un artiste à découvrir.»
Lara Mainville, Les 15 Jours de la dramaturgie des régions, Canada, 1999
«Am avut ocazia sa calatoresc si sa vad tot felul de spectacole, uneori nemultumit de calitatea lor, alteori chiar iritat de timpul si de banii pierduti. Dar uneori, mai rar, plec de la spectacol cu acea satisfactie ca am oprit timpul in loc si am atins cerul cu mana. Si pot spune ca, in timp ce ma indreptam spre casa, aveam sentimentul unei descoperiri culturale de inalta clasa. As dori sa impartasesc si altora aceasta descoperire: un tanar artist, autor, compozitor, interpret si poet care a reusit o excelenta performanta in domeniul atat de subtiat, in ultimii ani, al bunului gust.
Artistul se numeste Leonard Constant. S-a nascut in Romania. Traieste in Canada de 25 de ani si se exprima, absolut fluent, in franceza, engleza, spaniola, portugheza si bineinteles, in limba materna - o romaneasca bine stapanita, dulce si frumoasa.
Am asistat la un recital de muzica pe versuri bine alese din cei mai cunoscuti si apreciati poeti romani contemporani, Marin Sorescu, Nichita Stanescu, Emil Brumaru, Ovidiu Mihailescu si, nu in ultimul rind, Mircea Dinescu, in care "delirul poetic" a fost maestrit armonizat si interpretat chitaristic, cu un acompaniament de percutii braziliene oferit de doua artiste ale genului bossanovistic absolut inconfundabil.
Nici Leonard Constant, nici cele doua percutioniste, Regina Gomes Teixeira si Alyssa Teixeira Tardif, mama si fica, amandoua superbe in adevarata acceptiune a cuvantului, nu sunt inca bine cunoscuti ca artisti pe scena muzicala in Canada. Prezenta lor pe o scena este revelatoare pentru un adevarat liant de succes intre doua universuri muzicale care coabiteaza de minune din punct de vedere artistic.
Sergiu Cioiu, cunoscut publicului roman de pretutindeni a acceptat invitatia lui Leonard Constant de a participa ca invitat special la acest recital si a deschis spectacolul, printr-un omagiu adus scriitorului disparut Octavian Paler cu "Paradoxul vremurilor noastre", citit ca o simpla scrisoare de la inima la inimi. Dupa care Sergiu a coborat in sala, simplu spectator, pana aproape de sfarsitul spectacolului, cand s-a urcat pe scena din nou, vadit emotionat, acceptand invitatia repetata a fiului sau si a publicului.
Am descoperit cu incantare din discursul sau simplu, scurt, al unui tata mandru, partener sensibil, ca Leonard Constant e fiul lui Sergiu Cioiu... Sergiu a cantat un triptic pe versurile lui Miron Radu Paraschivescu, ('Nevasta Mincinoasa', 'Terente si Titina', 'Tamplarul priceput') si a revenit la invitatia fiului pentru a incheia impreuna cu un cantec pe versurile lui Marin Sorescu, "Ce?". Aparitia lui Sergiu Cioiu in spectacol a adus buna dispozitie si acea culoare "crooner" sau "entertainer", care se rarefiaza pe zi ce trece datorita unei involutii a vocabularisticii folosite de prezentatorii emisiunilor muzicale de divertisment romanesti care abunda pe posturile televiziunilor din Romania.
Dar spectacolul, de inalta clasa si rafinament, a fost cu adevarat al fiului, Leonard Constant.
In afara cantecelor semnate de el, Leonard Constant a mai interpretat, intr-un stil propriu si in aranjamente muzicale originale, cantece de autori consacrati, Leonard Cohen, Caetano Veloso, Newton Mendonca, Antonio Carlos Jobim, Vinicius de Moraes, Celedonio Flores, Carlos Gardel, Jose Razzano, Felix Luna, Ariel Ramirez... dupa cum se vede, din cea mai aleasa stirpe a autorilor de cantec, vadind mult bun gust, originalitate in maniera sa interpretativa si o anume virtuozitate de ghitarist armonist care s-a impus pe tot parcursul recitalului. (...)
Am asistat cu totii la o adevarata seara de muzica si poezie in care poezia nu a fost tradata nici o clipa si in care muzica si rafinamentul interpretativ si-au dat intalnire pe scena Teatrului George Ignatieff, in buricul orasului Toronto. (...)
Pe drum, conducand masina acasa spre Kitchener, m-am intrebat de ce nu s-a putut aduce acest spectacol splendid si in Kitchener-Waterloo, o comunitate de cca 10,000 suflete romanesti. Amatorii de cultura din zona s-ar bucura de un spectacol de exceptie.»
Prof. Stelian George-Cosh, Observatorul, 6 mai 2007
«Constant ? Un ouvrage tancé, grondé, cent fois remis sur le métier, une métrique équarrie, souvent torturée, des textes blessés d’inventions tordues, un sens de la rime à vous indisposer, où sons et mots s’accidentent comme des autos tamponneuses; et le pire… c’est que ça marche ! Et c’est beau ! Et c’est ça, le talent. (…)»
Marcel Topor, En choeur, France, 2000
«O voce tânara pe meridianul românesc: un tânar artist, pe nume Leonard Constant. Cartea de vizita nu spune aici lucruri mari; s-a facut deocamdata auzit la Festivalurile verii, în Delta, la Sighisoara, Tg. Jiu si altele. (...) E foarte bun! A studiat muzica, este chitarist, compune... A fost ascultat de Mircea Dinescu; a câstigat aprecierea poetului, care i-a încredintat poemele sale; Leonard a scris deja muzica.Leonard are o voce grava, o caldura aparte, îti vine sa o cuprinzi în palme... se aseamana cu sunetul grav si catifeaua violoncelului. Rostirea cuvântului este perfecta, are eleganta, distinctie, as spune rasa! Leonard poate fi visator, este poetic, are umor, malitie. Interpretarea lui apeleaza la nuante subtile. Îsi permite, pentru ca glasul cizelat la detaliu, cu deplina egalitate a registrelor, îl asculta, reverbereaza si-i transmite intentiile, insinuarile, în tonuri picturale... Este o voce de miere!Pentru ascultatorul francofon, frumusetea, filozofia versului sau modeleaza repere; s-a spus ca este interpretul ideal al lui Brassens; dar, nu este epigon. Are rafinamentul francez, însa cover-urile lui au personalitate, iar în compozitiile proprii parca deslusesc semnale din universul mioritic.Nu stiu daca sa-l numesc cântaret poet sau poet cântaret; înclin desigur pentru cea din urma ipostaza, dar, revin, pentru ca demersul lui artistic este o fericita îngemanare a celor doua arte; în latura pictural stilistica, propune conventii gratioase. "Time is Monet, time is Renoir", spune el. Cânta si latino; în stil, însa fara ostentatie. Chiar ca este o oaza de muzica în haosul modelor desuchiate care zgârie auzul si bunul simt artistic.Leonard este un tânar charismatic, seducator. Dar nu trebuie sa-l vezi ca sa-l îndragesti. Ajunge sa-l asculti. Simti ca la el interpretarea este bucurie în stare pura, dincolo de bine, de rau. Si-l urmezi...»
Daniela Caraman Fotea, Radio România Cultural, 12 august 2006
